Utilizarea luminii în scop terapeutic este semnalată din cele mai vechi timpuri şi a  rămas în tradiţiile tuturor popoarelor lumii. În principal, terapia constă în expunerea la lumina solară a corpului fizic sau al preparatelor farmaceutice folosite pentru tratarea diferitelor boli, iniţial fiind utilizată lumina naturală filtrată sau nu, ulterior, după descoperirea curentului electric, fiind folosită şi lumina produsă de surse artificiale tip arc electric, becuri, descărcări în gaze, LED-uri sau tip LASER.
În tradiţiile ermetice, egiptenii, grecii antici şi arabii utilizau ca remedii mineralele colorate, pietre, cristale, unguente şi vopsele, iar sanctuarele erau pictate în diferite nuanţe de culori pentru tratamente.
Medicul danez Niels Finsen (1860-1904) a stabilit tehnica de tratament pentru „lupus vulgaris” (forma de TBC cutanat) cât şi pentru alte forme de tuberculoză, prin radiaţia ultravioletă emisă de o lampa cu arc de carbon trecută printr-un sistem de lentile şi filtre. Descoperirea i-a adus premiul Nobel în 1903, fiind primul şi singurul Nobel acordat pentru această procedura de tratament.
În anul 1923 cercetatorul rus Alexander Gurwitsch a pus în evidenţă „radiaţia mitogenetică” (localizată în domeniul luminii ultraviolete UV) şi faptul că celulele biologice ale unui organism viu schimbă între ele informaţii prin intermediul acestei radiaţii UV.
Dinshah P. Ghadiali în 1927 a descoperit principiile ştiintifice care explică “de ce” şi „modul în care” diferite culori au diverse efecte terapeutice asupra organismului. Cartea sa enciclopedică „Spectro-Chrome Therapy”, este considerată a fi prima carte publicată care explică doctrina completă a cromoterapiei. Cele mai multe tehnici de chromoterapie au folosit si folosesc tehnica lui.
În anii ‘80, cercetatorul german Fritz Albert Popp, în studiile sale privind cancerul, a redescoperit importanţa luminii UV în biologic şi a denumit aceasta radiaţie „biofoton”. Echilibrul de biofotoni în orice corp viu contribuie la starea de sănătate a acelui corp biologic.
În decembrie 2000 – medicii de la Colegiul Medical din Wisconsin în Milwaukee au redescoperit puterea de vindecare a luminii, cu ajutorul tehnologiei dezvoltate pentru naveta spaţială, prin utilizarea de LED-uri, iniţial în scopul creşterii plantelor în spaţiu. Aceştia examinează modul în care această tehnologie de iluminare specială contribuie la vindecarea rapidă a ranilor, cum ar fi ulcere cutanate diabetice, arsuri grave, şi răni orale grave cauzate de chimioterapie şi radiaţii. Proiectul include studii clinice de laborator, inclusiv umane, aprobat de US Food and Drug Administration şi finanţat printr-un contract de Cercetare Inovare prin Departamentul de Transfer Tehnologic de la NASA  Marshall Space Flight Center din Huntsville, Alabama. S-au folosit dispozitive produse de firma Quantum şi anume WARP 10 si WARP 75. Oamenii de ştiinţă încearcă să înţeleagă modul în care celulele transformă lumina în energie şi să identifice care lungimi de undă ale luminii sunt cele mai eficiente în influenţarea proceselor metabolice în diferite tipuri de celule. (Sursa: NASA / Marshall Space Flight Center.)
Primele dovezi din literatura stiintifica moderna care demonstreaza aplicabilitatea cromoterapiei, se afla in cartea “Microbiotica” de Christoph W. Hufeland, medic german. El se refera in principal la influenta razelor de soare asupra cresterii normale a fiintelor umane: “chiar fiinta umana devine palida,moale,apatica,atunci cand este lipsita de lumina si in cele din urma isi pierde toata energia vitala.”
In 1991, Jakob Liberman, un pionier in utilizarea terapeutica a luminii, spune in cartea sa “Lumina – medicina viitorului”: “Corpul uman este cu adevarat o celula fotovibranta activata de razele soarelui. Pentru ca lumina este recunoscuta ca avand efect profund asupra vietii.”
Teoriile si experimentele facute de-a lungul istoriei raspund la intrebarea: “Ce culori ajuta la vindecare?”:
-Dr. Ghadiali si dr. Babbit: “culorile diferite reprezinta energia transmisa de corpul subtil al omuluii (aura) de care organismul ar avea nevoie.”
-Dr. Lucey de la Universitatea Vermont (SUA) a elaborat o metoda eficienta de proiectie a luminii albastre – violet la copii cu icter la nastere.
-Trei oameni de stiinta rusi: Lazaref, Sokolof si Dantsig concluzioneaza: „Daca pielea umană nu este expusa la radiații solare pentru o lungă perioadă de timp, apar tulburări in echilibrul fiziologic. Rezultatul consta in aparitia de tulburări nervoase, deficit de vitamina D precum si deficiente in sistemul imunitar, de apărare al corpului uman … ” Acești oameni de știință sovietici au confirmat, de asemenea, valoarea  luminii artificiale ultraviolete, pentru cei la care expunerea la soare lipseste: lucrători de birou, climate reci și întunecate, lucrători in ture de noapte, etc.